miercuri, 20 iulie 2011

-Cine a scris asta? -Eu. -LOL, credeam ca a scris ceva poet mare

Poti sa te vezi si fara sa fie o poza cu tine acolo. Ce simt pentru tine si cat de frumoasa esti nu poate fi descris nici in cele mai mari cuvinte. Tu esti Albul in Negrul meu si gandul meu bun. Nu sunt genul care are mereu cuvintele potrivite...imi place si linistea, fara multe cuvinte. 


Tu ai vazut cat de adanc si negru este oceanul meu si tot ai sarit in apa !

miercuri, 13 iulie 2011

oricat am incercat inima nu vrea sa te lase sa pleci

Ma pierd. Sunt gol pe dinauntru. Nu stiu ce sa mai fac. Eu simt doar vantul prin parul meu si caldura pe fata mea. O lacrima ce curge pe oraz. Marea se aude si parca ma elibereaza. Pentru o clipa imi doresc sa fiu eu marea si sa innot cu valurile. Poate asa as putea sa simt in noapte stropii de ploaie si poate asa mi-ar povestii intreaga poveste. Cand stelele se arata atunci dorul de este cel mai groaznic. Tu mi-ai dat totul. Mi-ai aratat ce este iubirea si m-ai lasat sa o simt. Mi-ai dat libertate si sentimentul de ati apartie tie. Dar dupa scurt timp mi-ai luat totul inapoi. Pana si aerul de care am nevoie mi l-ai luat. Nu mai suntem impreuna. Nu mai vreau sa scriu despre tine dar tu te strecori in fiecare text pe care il scriu. Dar asta nu mai conteaza. Am obosit. Defapt nu mai vreau raspunsuri de la tine... vreau doar sa stiu ce s-a intamplat intre noi. La tine am gasit acea iubire. Fiecare poveste are cateva sunete care imi aduce aminte de tine. Nu ma lasa in care indiferent unde sunt. Acele sunete, acele randuri imi aduc aminte ca nici o alta fata nu m-a facut sa simt asa ceva. Stau intre patru pereti si bassul face ca totul sa vibreze si aprind un foc in mijlocul camerei. Ard tot ce apartine de noi, ard tot ce am fost noi vreodata. Vocea mai pluteste prin camera, fumul imi fura respiratia si paharul se sparge in mana mea. Inima mea incepe sa se topeasca, rup rentimentul in 1000 de bucati si ma uit cum noi disparem, cum ceata ne inghite. Ploaia te spala de pe mine si muzica imi sufoca tipetele. Dar stai... parca noi nici acum nu am disarut. Poza cu tine nu a ars inca. Pe pereti nu este sange. Exista povesti care nu ma lasa sa te uit. Timpul se pierde in sentimente.

luni, 11 iulie 2011

Buna! Atentie! - Noptile fara somn nu sunt bune pentru capurile creative.

Daca as putea sa invart pamantul cum as vrea eu, l-as invartii in directia corecta. As lua globul din sistemul solar si as lasa sa bata vantul in toate colturile ca se pierdem toti mentalitatea asta nebuna. Cand timpul trece prea repede as incetina rotirea globului si cand ii lipseste avant l-as impinge putin ca sa se invarta mai departe. L-as pune cu susul in jos ca sa am sentimentul ala ca ceva nu este bine. Cateodata trebuie sa stea cu susul in jos mai ales atunci cand nu mai gaseste nimeni solutii la probleme. Cateodata trebuie sa fie totul invers ca sa aiba sens. Si cand la toti vi s-a urcat sangele la cap atunci l-as intoarce inapoi. Daca as putea sa invart pamantul cum as vrea eu as face ca vata de zahar sa fie verde ca si imposibilul sa para posibil si in apa nu s-ar mai putea ineca nimeni. Toate frumusetile invizibile a pamantului le-as da lumina ca toti sa ne uitam uimiti. In aglomeratie ar fi loc de frumusetea care ne taie respiratia... atunci as oprii pamantul pentru acele momente care merita mult timp. De exemplu momentul ala cand te voi saruta. As vrea sa opresc totul! Sa fim doar noi doi. Sa am timp sa ma pierd in ochii tai. Sa am timp sa iti simt gusul sa am timp sa iti invat buzele pe derost. As face ca timpul sa dispara. Sa nu mai tinem cont de el. Si cand toti se simt singuri as arunca carti din cer. Atunci 2, 3 sau 4 oameni nu s-ar mai simtii asa singuri. Iarna as ascunde manusi peste tot. Primavara as lasa pe toate campurile sa infloreasca flori rare ca toata frica sa dispara. As imbogatii vara cu vise reci ca gheata si le-as lega de piciorul unei pasari pana nu mai tipa vocea Raului in noi ci acea voce care ne spune ca vrem sa zburam si pana prindem curajul sa invatam singuri sa zburam. Toamna as colora toti pomii in cele mai salbatice culori ca fiecare dintre noi sa puna mana pe pensula si sa picteze tot ce este gri in culori frumoase. Ca fiecare dintre noi sa picteze tablouri pline de culoare pentru ca fiecaruia dintre noi ne lipseste culoare... si inspiratie. Pentru ca afara tot este gri! Si mereu ne lipseste cate ceva. Dupa fiecare ploaie as pune cate un curcubeu pana cand si ramele le vom privii altfel. Si in loc sa calcam pe ele, sa ingenunchem, sa le luam in mana si sa zambim. Nu stiu daca as putea sa fac ca razboaiele sa dispara dar as face ca putearea de a iubii sa fie mai mare. Am scris pe in bilet "Te iubesc" si l-am lasat sa fie purtat de vant. Nu astept sa ajunga exact la tine dar ma gandesc ca poate chiar ajunge la tine... si daca nu? Daca nu... atunci as invartii pamantul pana ajunge acel bilet la tine. 

duminică, 3 iulie 2011

Si ce faci tu din mine nu a reusit nimeni

Stiloul zgarie cuvintele pe hartie fara sens, o scanteie si totul sta in flacari.Nu mai ramane nimic inafara de cenusa si la capatul coridorului se deschide o usa care pune capat linistei. Un ecou gol se plimba pe langa pereti, raspunsul la soaptele mele, raspunsul la tot ce inghite noaptea si eu stau la inceput... sau la sfarsit nu stiu exact. Mainile imi amortesc, picioarele imi tremura. Stau in inghesuiala, plin de lume, fete goale, prea multe voci, prea putine sentimente si suflete disparute putesc ca niste nori fara forma. Si ma uit la cer, vad cum arde. Si ma intreb oare cum arata cerul tau. Tu esti picatura care de sens oceanului meu, am soptit eu in intuneric. Cine ar fi crezut ca oceanul se masoara in picaturi? Cine ar fi crezut ca ceva simplu face totul perfect si da sens vietii? As vrea ca in fiecare noapte sa iti povestesc despre stele. Sa iti spun cat e de frumos cand totul tace, sa iti arat vesnicia intre secunde. 

Tu stai in ploaie cu spatele la toti cu o foaie de hartie in mana si iti auzi numele. Te strig, lasi foaia de hartie sa pice jos... grea ca fierul pica... si fugi spre mine. Ce scrie pe foaia aia de hartie nu poate sa vada nimeni. Doar tu.

marți, 28 iunie 2011

Doar daca sunt cateva sute de km mai stre Est nu inseamna ca m-am uitat.

Am o carte mica la mine cu peste 160 de pagini goale. O iau cu mine oriunde ma duc, am stat langa raul Neckar si am ascultat vantul cum bate. Au fost si stropi de ploaie in cateva randuri, putin praf si multe cuvinte sterse. Pe unele randuri a batut chiar si soarele si unele pagini miros a Burger King sau Pizza. Am scris incontinuu chiar si 20 de pagini dar nimic nu este complet. In ficare rand sunt cuvinte neterminate, doar silabe care pentru nimeni nu are sens doar pentru mine. Peste tot doar locuri goale care zbiara la mine, atat de mult au de spus. Pe fiecare pagina este ceva scris. Pe fiecare pagina in fiecare cuvand esti tu chiar daca nu scrie nimic acolo.

marți, 7 iunie 2011

O cutie de carton cu scrisorile de la tine sub patul meu nu inseamna nimic mai mult decat o soapta ca sentimentele vor ramane pe veci.

- Sunt fericita.
- Ahh!
- Am trecut la examen...
- DA? Felicitari! Ce fain! 
- Dai de baut?
- Vodca?
- Daaa imi dai Vodca doar ca sa iti fie tie mai usor sa ma ai!
- La naiba... mi-ar dar planu peste cap!!!


M-ai salvat! In toate felurile posibile m-ai salvat. Dar cel mai mult m-ai salvat de tine...


S-a intamplat acum un an. Scriam scrisori cu o straina. Pur si simplu a zis sa ii scriu o scrisoare. Si i-am scris. Si ea a raspuns. Scria foarte urat si deabea descifram literele dar nu avea importanta. Se spune ca oamenii care inca mai trimit scrisori au o poveste de povestit. In acele scrisori am pus inimii mele oglinda, fara sa gandesc prea mult. Si m-am lasat purtat de valuri de parca stiam ca daca dau de o stanca nu voi simtii nimic. Am scris atatea scrisori desii nu am vorbit niciodata fata in fata. Cand vedeam ca primesc o scrisoare de la ea ma simteam liber. Ca si cum cineva m-a curatat de praf fara sa ma doara. Ca si cum cineva a deschis fereastra ca sa intre aer curat si rece dar fara sa ma lase sa ma arda razele de soare. Cei mai mari salvatori sunt strainii care nici nu isi dau seama ca acuma, in clipa asta, ne salveaza viata.

kfjsdklfhsklfh Update :-l

Un simplu Update la telefon si 3560 de mesaje s-au sters. Erau mesajele noastre... mesajele de noapte buna, mesajele care le scriam toata noaptea pana cand primeam un mesaj de buna dimineata desi nu am dormit deloc. Si acum... s-au sters toate pentru ca eu trebuia sa dau Update! Stii defapt mesajele erau tot ce mi-a mai ramas de la tine. Ma rog, si cateva poze dar le-am ascuns bine intr-un Folder pe undeva ascuns. Mesajele le citeam aproape zilnic si zambeam. Mesajele alea era singura mea sursa de zambet. Si acuma s-au sters! Dar poate inseamna ceva toate astea. Inseamna gen: Adio trecut! A fost frumos dar acuma a disparut... de tot! Defapt nu suport gandul asta. VREAU MESAJELE INAPOI!! 

P.S.: imi ajunge daca tu vi inapoi...

marți, 31 mai 2011

Freestyle. Nu fura ca dureaza ore sa scriu cacaturile astea

Ce sunt cuvintele? Zi, ce sunt cuvintele daca toti le tragem si le lasam sa dispara? Si daca le facem loc in lumea asta mare nu inseamna nimic. Ce sunt cuvintele despre tot felul de chestii daca nu atinge nici o inima vie, cuvinte pe care nici un creier slab nu tine noaptea treaz. Ce sunt cuvintele daca zboara asa ca si cum nu le-am fi zis niciodata si ce rost au cuvintele daca nu au nici o valoare? Fiecare dintre noi are cuvinte de zis, cuvinte care ne cuprind, cuvinte de care ne amintim tot mereu, cuvinte care ne leaga inima si care ne tine treji nopti intregi. Dar nimeni nu stie sa aleaga cuvintele cum trebuie, fiecare scrie fortat. Doar ca sa isi faca nume. Dar defapt avem toti atatea de zis. As putea sa iti povestesc ce face ca inima mea sa bata, sa planga sau sa zboare. as putea sa iti spun ce ma face sa rad, ce ma face sa visez si ce ma face sa urc pana la cer. As putea sa iti spun ce imi fura pamantul de sub picioare, ce imi lasa piele de gaina pe tot corpul, in ce ma pierd, ce imi lasa ganunchii moi. As putea sa iti spun ce visez, ce imi doresc si de ce mereu astept cu nerabdare sa pice cate o stea din cer. Imi doresc tot cerul. Imi doresc toate stele sa le prind si sa le arunc in mijlocul aglomeratiei. Dar ce sunt cuvintele? Daca tu ma intrebi ceva si pe mine nu ma intereseaza raspunsul. Ce sunt cuvintele daca tu imi povestesti ceva ce eu nici macar nu am chef sa ascult. Ce sunt cuvintele? Daca pierzi totul chiar daca acum o secunda ai primit totul. Ce inseamna toate astea daca tu stai in fata mea si cuvintele tale sunt tot ce am. Si ce folos au toate astea daca tut ce imi spui nu vad in ochii tai si fiecare silaba este o minciuna care intra incet litera cu litera in inima mea care deja sangereaza. Si chiar daca ar fi adevarul tot ar fi o minciuna cumva. Pentru ca tu ai mult mult de zis, tu ai mult mai mult de daruit, ai putea sa imparti mult mai multe lucruri cu mine dar tu povesteti ceva ce nu ma ajuta nici pe mine nici pe tine mai departe. Si de ce te ascut? De ce imi spui mie aceste chestii? De ce? Cand iti stau atatea cuvinte frumoase pe limba care cer libertate. Si ti totul in tine si candva vei arde si nu vei gasii apa si paturi ca sa stinga focul pentru ca eu nu voi mai fi langa tine. Pentru ca eu nici nu am de unde sa stiu de ce arzi. Si nu te voi baga in seama. Si atunci vei sta in flacari in fata mea si eu voi incepe sa merg in loc pentru ca nu stiu unde vreau sa ajung. Pentru ca ce stiu de la tine sunt doar cuvinte goale care nu pot sa stinga focul. Este asa de grav, ca daca eu ti-as povestii acuma ce mi-ai zis tu mie nu ti-ai aduce aminte de nimic. Deci, ce sunt cuvintele? La ce folosesc cuvintele daca nici un cuvant de la tine nu inseamna nimic si nu raman in mintea noastra? Nici un cuvant nu ramane in amintire ca sa dea valoare clipelor petrecute impreuna, sau sa schimbe lumea sau sa stinga un foc!!! Cuvinte sunt doar cuvinte. Dar daca cvintele spuse de tine sunt goale si nu au valoare, nu au culoare, nu au adevar, ce sunt atunci? Mai bine tac. Mai bine nu zic nimic decat sa iti dau ceva de la mine de ce si asa nu ai nevoie. De ce sa iti dau cuvintele mele daca tie iti este indiferent daca le ai sau nu. si atunci cand amandoi vom sta in flacari si poate, da poate, trebuie sa zicem doar un cuvant si suntem salvati. Atunci mai bine mor decat sa spun acel cuvant. Doar un cuvant intre tine si mine, un cuvant real si plin de adevar, pur. Un cuvant care nici macar o cicatricie nu lasa in urma focului. Dar din pacate tu stai acuma in fata mea si vad cum arzi si tu vezi cum eu ard si intre noi sunt doar milioane de cuvinte care sunt goale. Si ma gandesc"hey, ce sunt cuvintele daca si asa nu pot sa schimb nimic? Daca noi suntem cenusa in cateva clipe." Parca nici nu te cunosc desi te stiu de mult timp. Deci ce sunt cuvintele daca noi nu mai putem sa vorbim?

vineri, 27 mai 2011

Daca ti-as povestii noaptea in timp ce conduc, ai fi stat azinopate in masina mea!!

La jumatea drumului opresc masina. Acolo unde tot timpul opresc inainte sa ajung la tine. Dau muzica si mai tare, pana simt ca ma deranjeaza la timpan dar nu imi pasa. Nu imi pasa, eu vreau doar ca muzica sa fie peste tot, in fiecare colt mic sau mare. Si mai tare dau muzica. Si mai adanc respir. Si imediat cum am gasit melodia perfecta dau gaz. Fara sa semnalizez, fara sa ma uit in spate sau in oglinzi, fara sa astept. Tot mai repede, si mai repede. Daca ma prinde politia si imi i-a carnetu nu imi pasa. Devin tot mai nelinistit si tin volanu tot mai strans pana imi pierd simtu in maini. Imi aprind o tigara si parca piciorul nu mai vrea sa se ridice de pe pedala de la gaz. Cateodata ies noaptea afara si ma duc pana acolo unde nu mai lumineaza lanternele si ma omor putin cate putin. Ma urasc ca m-am dat de gol. A inceput sa ploua si am deschis acoperisul de la masina. Cand am ajuns in fata casei tale eram ud si imi era frig. (de aia racesc acuma, si raceala asta stiu ca o sa ma coaste un milion de nervi). Dar asta sunt eu. Un baiat care face lucruri pe care nici el nu le intelege.

miercuri, 25 mai 2011

- Un polovar de la Nike, adidasi si nu erai aranjata deloc. Doamne ce naspa aratai

- Ea statea acolo in fata la pult, transpira si ma gandeam "iasa in evidenta". Era impreuna cu tipul ala si trebuie sa recunosti ca era un idiot si ea nu ma baga deloc in seama. Nopti intregi m-am gandit cum sa fac sa ma apropii de ea. Ma gandeam ca nu pot sa scot o bomba gen "hai sa bem o cafea impreuna." Ma gandeam ca o sa fuga de mine!!! Am intrebat toti prietenii mei ce sa fac si am ajuns la concluzia mea super romantica sa merg la cinema cu ea.
- Robi, trebuie sa spui si ce film am vazut!
- Hmm.. pai altu mai bun decat Hannibal nu era.
- Ba da!!!
- In fine. I-am spus daca vrea sa ne uitam la Hannibal si dupa ce m-am strofocat sa ma gandesc cum sa fac sa vorbesc cu ea, femeia asta spune "Hai mai bine sa bem o cafea impreuna!"

Buna. Esti frumoasa. Ceao. // pentru ca ea este fata care si iarna are pistrui ♥


You're my wonderchild! ♥ 
"Cand imi este dor de casa este atunci cand nu te gasesc!"


Acuma in momentul asta nimic nu ar fi mai perfect ca "hai sa ne urcam in masina si sa plecam. Nu conteaza unde. Important e sa fim impreuna." Pentru ca daca tu esti langa mine nu imi lipseste nimic. Momentele gri parca prind culoare si parca cerul meu se mareste. 

marți, 24 mai 2011

Nciodata nu am vazut ceva mai frumos decat tine

Eu nu stiu multe. Nu am vazut inca prea multe, nu am trecut prin multe, nu stiu aproape nimic despre ce se intampla afara. Dar nu conteaza. Eu stiu ca tu esti frumoasa. Da, exact tu. Asa cum esti acuma esti frumoasa. 


In pulovarul tau mult prea mare pentru tine si parul ciufulit care sta in toate partile, cu pielea ta nemacheata, cu ochii tai deschisi la culoare si cu buzele subtiri si fine. Cu tricoul tau foarte stramt si cu corpul tau perfect, cu tenul tau fin si cu genele tale lungi. Cu bretonul tau intr-o parte sau cu goada prinsa perfect, cu pisctruii tai dragalasi pe care tu ii urasti, tu esti frumoasa. Nu conteaza ce marime ai la pantaloni, nu conteaza daca culoarea parului tau ti se potriveste sau nu sau daca pielea ta e prea alba, asta nu conteaza! Nu are importanta daca ai corpul perfect sau nu sau daca zambetul tau este fotogenic. Nu are importanta cat de stramb este ultimul tau deget de la picioar sau ca nu stii sa te machezi. Chiar nu conteaza. Tu esti frumoasa exact asa cum esti. Asa e viata. Noi innotam in aceas mare, toti ne innecam cand vin valuri, toti ne salvam cand apa este linistita. Si supravietuim doar atunci cand incercam sa fim exact asa cum suntem cu adevarat. 

duminică, 22 mai 2011

Stiu un loc unde vezi mai multe stele. Cateodata.

Este un sentiment in mine care ma omoara, goleste tot din mine si eu nici macar nu simt. Nu mi-am dat seama de nimic pana cand am stat in fata oglinzii si acolo unde trebuia sa fiu eu era doar un loc negru. Acel sentiment se strecoare in mine si nu am simtit nimic pana nu am disparut de tot. Cred ca asta sunt eu acuma. O pata neagra care inghite lumina. 


As vrea acuma sa ma urc in masina. Descult, un rucsac si cateva carti goale. Putina cerneala si un aparat de fotografiat. Poate inca cateva CD'uri bune si dupaia as pleca.  Cu o harta veche si toata rupta in dreapta si o poza mica cu tine atarnata de oglindaAs merge pe cele mai rele drumuri, de la o cofetarie mi-as cumpara prajitura ta preferata si intr-un parc m-as uita la batrani cum joaca sah. Dupaia as merge mai departe, mereu dupa soare, spre vest. As traversa toata tara, as dormii pe varful muntelui, as alerga pe toate dealurile, as bea apa din toate raurile,  poate din greseala ajung la tine. As manca in fiecare zi mancarea ta preferata la pranz, as dormii in fiecare zi pe leaganul pe care l-am pus in mijlocul satului la umbra. Si cand seara face ca soarele sa se scufunde m-as pune in masina pe scuanele din piele, as scoate picioarele pe geam si as asculta greierii, sau linistea. Si la mare as alerga sute de kilometrii pana cand picioarele mele nu ma mai purta si m-as arunca la malul marii fara putere unde nisipul se strecoara printre degetele mele ca si cum timpul zboara. Si cand noaptea ascunde valurile care se sparg de mal as urla pana cand marea mi-ar inghitii vocea si mi-ar fura respiratia. Doar ca sa ma eliberez putin. Dimineata m-as strecura pe o barca si as merge in largul marii ca sa simt parfumul tau. Seara m-as ascunde dupa stanci cu cateva foi goale si as asculta vantul si povestile lui sau as asculta valurile ca sa gasesc cuvinte potrivite pentru tot ceea ce vreau sa iti spun. As merge din oras in oras cu o cutie mare in brate si as pune in fiecare zi cate ceva in ea ce imi aduce aminte de ziua respectiva. As merge in piata si as vorbii cu batranul ala care in fiecare zi sta acolo si as privii oamenii sa vad ce fac, cum fac si de ce fac asta. Noapte m-as uita la stele ca sa colectionez dorinte pentru fiecare stea ce cade. Fiecare. Si fiecare dorinta as scrio pe foi mici si m-as pune in fata unui spital sau pur si simplu in mijlocul aglomeratiei si as impartii toate foile cu dorinte pana nu mi-ar mai ramane nici o dorinta pentru mine. Dar asta e okay. Poate m-as pune sa cand la chitara pe strada si cu banii pecare ii primesc mi-as cumpara foarte multa inghetata. Poate as impartii la toti copii de acolo sau poate as manca eu toata inghetata ca sa inceteze sa mai arde in mine. Poate mi-as cauta pe cineva care sa ma asculta fara sa spuna un cuvant, fara sa ma priveasca. Doar sa ma imbratiseze foarte foarte foarte tare. Ar fi okay. As sta noaptea langa foc, undeva unde stelele se vad mai clare decat altundeva, undeva unde fumul impreuna cu un zambet are gustul meu bun. Te-as lasa pe tine sa bati in geam la mine in ploua si in cortul meu as aprinde lumanari doar ca sa se vada de afara ca si cum ar fi licurici. As traii, cred. Da, exact asta as face. Si exact asta fac acum. Ma urc in masina fara sa ma uit in oglinda unde este atarna poza ta. Fara sa ma uit sa vad daca cineva vrea sa ma opreasca, fara sa ma uit sa vad daca o sa ii lipsesc cuiva.

Exact asta as vrea sa fac acum. Si te-as lua cu mine. In gand! 

Pentru ca mereu acolo a fost locul ei. In acel loc special.

Adevarul nu ne elibereaza. Pot sa iti spun ca te iubesc de cate ori vrei, pana nu mai suporti acele doua cuvinte. Dar nu schimba nimic. Doar ne aduce aminte ca iubirea nu ajunge, deloc nu ajunge.

Niste soapte abia auzite, doar pentru tine, pentru ca tu esti cea care ma cunoaste noaptea.

"Tu nu esti in stare sa iubesti vreodata. Nu, nu esti!"
Poate asa este. Poate chiar este asa. 


Eu nu scriu aici ca sa impresionez pe cineva. La final nu imi pasa cat de frumoase sunt cuvintele si cat de bine suna scrise in vant, asta nu are are importanta pentru mine. Eu nu scriu ca sa pun pe cineva pe ganduri sau sa imi fac un nume sau sa ma plimb prin sentimente straine, nu, asta nu vreau. Si cel mai putin vreau ca cineva sa imi zica "Te inteleg, stiu cum e!". Din tot ce zici chiasta ca ma intelegi e cea mai mare minciuna. Pentru ca nu ai cum sa cunosti pe cineva daca nu l-ai vazut noaptea, in intuneric, cand totul tace.
Eu scriu doar ca sa nu ma innec. 
Stii, textele astea sunt doar un tipat mut de ajutor, o incercare tampita de a fi auzit, un fel de "AJUTOR!" mut de pe buzele mele amortite si din ochii mei goi. Este doar o incercare de a sta la suprafata, sa nu ma innec in gandurile astea blestemate. Sunt doar niste cuvinte de care incerc sa ma tin de conturul realitatii care nici macar nu exista. Sunt doar cateva cuvinte care incearca sa ma salveze.
Nimic mai mult.