O cutie de carton cu scrisorile de la tine sub patul meu nu inseamna nimic mai mult decat o soapta ca sentimentele vor ramane pe veci.

- Sunt fericita.
- Ahh!
- Am trecut la examen...
- DA? Felicitari! Ce fain! 
- Dai de baut?
- Vodca?
- Daaa imi dai Vodca doar ca sa iti fie tie mai usor sa ma ai!
- La naiba... mi-ar dar planu peste cap!!!

M-ai salvat! In toate felurile posibile m-ai salvat. Dar cel mai mult m-ai salvat de tine...

S-a intamplat acum un an. Scriam scrisori cu o straina. Pur si simplu a zis sa ii scriu o scrisoare. Si i-am scris. Si ea a raspuns. Scria foarte urat si deabea descifram literele dar nu avea importanta. Se spune ca oamenii care inca mai trimit scrisori au o poveste de povestit. In acele scrisori am pus inimii mele oglinda, fara sa gandesc prea mult. Si m-am lasat purtat de valuri de parca stiam ca daca dau de o stanca nu voi simtii nimic. Am scris atatea scrisori desii nu am vorbit niciodata fata in fata. Cand vedeam ca primesc o scrisoare de la ea ma simteam liber. Ca si cum cineva m-a curatat de praf fara sa ma doara. Ca si cum cineva a deschis fereastra ca sa intre aer curat si rece dar fara sa ma lase sa ma arda razele de soare. Cei mai mari salvatori sunt strainii care nici nu isi dau seama ca acuma, in clipa asta, ne salveaza viata.