duminică, 3 iulie 2011

Si ce faci tu din mine nu a reusit nimeni

Stiloul zgarie cuvintele pe hartie fara sens, o scanteie si totul sta in flacari.Nu mai ramane nimic inafara de cenusa si la capatul coridorului se deschide o usa care pune capat linistei. Un ecou gol se plimba pe langa pereti, raspunsul la soaptele mele, raspunsul la tot ce inghite noaptea si eu stau la inceput... sau la sfarsit nu stiu exact. Mainile imi amortesc, picioarele imi tremura. Stau in inghesuiala, plin de lume, fete goale, prea multe voci, prea putine sentimente si suflete disparute putesc ca niste nori fara forma. Si ma uit la cer, vad cum arde. Si ma intreb oare cum arata cerul tau. Tu esti picatura care de sens oceanului meu, am soptit eu in intuneric. Cine ar fi crezut ca oceanul se masoara in picaturi? Cine ar fi crezut ca ceva simplu face totul perfect si da sens vietii? As vrea ca in fiecare noapte sa iti povestesc despre stele. Sa iti spun cat e de frumos cand totul tace, sa iti arat vesnicia intre secunde. 

Tu stai in ploaie cu spatele la toti cu o foaie de hartie in mana si iti auzi numele. Te strig, lasi foaia de hartie sa pice jos... grea ca fierul pica... si fugi spre mine. Ce scrie pe foaia aia de hartie nu poate sa vada nimeni. Doar tu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu